„Cel mai incantator loc din lume” (Lordul Byron)
Asezat impunator in varf de mjunte, se vede din Lisabona, de la peste 30 de kilometri departare, este una dintre cele 7 minuni ale Portugaliei, este cel mai exotic palat de pe riviera lusitana… palatul Pena.
De la ferestrele lui priveau pe vremuri regi si regine, contese, domnite… peisaje fascinante, luxuriante, cladiri de basm, viu colorate, pline de turnuri si turnulete, terase cu arcade, poduri mobile, toate pazite de porti uriase.
M-am simtit ca-n basme, ca purtand pe cap o coroana batuta cu pietre pretioase, atunci cand am ajuns in Sintra, „orasul regilor”. Vad culorile vibrante ale castelului, care ma cheama la el. Drumul pana acolo este ca parcursul primelor pagini din basmul care ma fascineaza pur si simplu.
Am trecut prin splendidul parc national Pena, unde curg cascade , unde, pe 200 de hectare sunt intinse paduri, lacuri si plante exotice (copaci sequoia, chipasrosi, cedri, magnolii, ginko; toate aduse din America de Nord, Japonia, China, Australia).
Drumul ma conduce tot mai mult, cu cat urc, in punctul culminant al povestii. Incep sa vad tot mai mare palatul Pena, una dintre cele mai importante expresii ale romantismului secolului al XIX-lea, din lume. Peisajul este facinant, iar culorile lui puternice, rosu, portocaliu, galben, albastru… te fac sa vibrezi.
Arhitectura imbina o abundenta de stiluri lasate amprenta de toate poparele care au calcat pe aici: romani, arabi, spanioli, indieni. Amestecul de neo-gotic, neo-manuelin, neo-islamic, neo-renascentist, intreg peisajul pastreaza parfumul epocii exotismul colonial. E chiar divin!
Fatada principala a palatului poarta niste ferestre ornate, inspirate de celebra fereastra manuelina de la Manastirea Ordinului lui Hristos, din Tomar. Iar influentele mitologice si-au pus amprenta tot la intrarea principala, acolo unde o statuie, in care vestitul Triton, fiul zeului marii (Poseidon) si al zeitei marii, iese din apa oceanului si tine pe umeri lumea terestra.
Terasa „Regina” este cel mai bun loc de unde se poate vedea toata arhitectura palatului. Locul dispune de un tun cu cadran solar, ce era folosit pentru a trage in fiecare zi la pranz.
Extravaganta domneste si-n interior, in somptuoasele decoruri, multe aduse din expeditii. O sala uriasa de bal, cu oglinzi, o biblioteca imensa, canapele si draperii luxoase, totul incanta privirile. Iti iau ochii placile decorative traditionale portugheze, „azulejos”, motivele traditionale arabesti de pe pereti, marmura de pe jos, iar bucataria imensa concureaza cu cea e la Topkapi, din Istanbul.
Intregul Sintra, numit „orasul regilor” este fascinant. La coborarea din palat, am oprit pe stradutele pietruite, pline de flori si de case ce par mini castele, unde am savurat un pranz fabulos, la restaurantul „Tacho Real”.
Dupa basmul trait in Sintra, cu a ei gradina uriasa si Palatul Pena, cina am savurat-o la Cascais, o localitate apropiata, la „Castro Guimaraes Museum”. Aici am mancat cele mai bune sardine din lume, lapti de peste trasi la tigaie cu ulei de masline si usturoi. Iar desertul… un fel de lapte de pasare de-al nostru, dar cu un sos gros si laptos de vanilie pe deasupra. Doamne, merita sa vizitati locul, e chiar ca-n basme!
De aici a urmarit regele Manuel I intoarcerea lui Vasco da Gama.
Palatul Pena este contruit pe locul unei manastiri, inchinate Fecioarei Maria (legenda spune ca aceasta constructia ar fi avut loc dupa aparitia Fecioarei) , care dateaza din Evul Mediu. Aproape de anul 1500, regele Manuel I a ordonat construirea manastirii aici.
Timp de secole, Pena a fost un loc mic, linistit, unde meditau calugarii. In secolul al XVIII – lea manastirea a fost grav lovita de fulgere. Cu toate acestea capela a scapat fara deteriorari semnificative, dar n-a mai scapat la marele cutremur din 1775, din Portugalia. A fost readusa la ruine.
Pentru mai multe decenii , ruinele au ramas neatinse. In 1838, printul Ferdinand a cumparat toata zona si a transformat toate ramasitele manastirii intr-un palat, ca servindu-i resedinta de vara familiei sale portugheze.
Construcția a avut loc intre 1842-1854 si finalizată in 1847: Regele Ferdinand si regina Maria a II-a si-au pus amprenta pe decor si simbolism.
Dupa moartea lui Ferdinand, palatul a trecut in posesia celei de-a doua sotii, printesa de Edla. Aceasta a vandut apoi regelui Luis.
In 1889 a fost achizitionat de statul portughez, clasificat monument national si transformat in muzeu.
(documentare istoric: wikipedia.ro)
