’’The axe forgets what the tree remembers. ’’ (african proverb )
Acum cativa ani am descoperit ’’Casa din copac’’, in timp ce realizam un reportaj despre destinatii inedite pentru Revelion. M-a fascinat, mi s-a parut extrem de romantic si special locul… o casa din lemn, construita intr-un pom, in care te relaxezi intr-un jacuzzi, in timp ce te ’’privesc’’ prin ferestre muntii Bucegi , iar lemnele trosnesc in semineu… Mi-am promis ca intr-o zi imi voi trai aici momente din povestea mea de dragoste. Acum, dupa aproape 6 ani mi-am amintit de minunea din padure, cand cautam ce surpiza sa-i fac logodnicului meu de ziua lui. Asa ca am dat un telefon ca sa fac rezervare.
Astazi locul este mai extins, nu mai e doar o casa in copac, sunt 3, dar si cateva vile si restaurantul complex. Este un loc tare cautat, trebuie sa faci rezervare cu cateva luni inainte. Norocul meu ca acum renuntase cineva si asa am reusit sa-mi duc planul la indeplinire. Ni s-a pregatit in camera o atmosfera de poveste, cu petale de trandafir, semineul arzand, sampania si lumanarile asteptandu-ne.
Am pornit asadar din Bucuresti spre Predeal, catre ’’Casa din copac’’. Am ajuns la pranz, asa ca am rezervat o masa la restaurant. Nu i-am spus logodnicului ca vom si ramane aici. Bagajele le aveam deja pregatite in portbagaj.
Restaurantul, totul din lemn, construit direct, fara fundatie, pe iarba. Podete trec de la o masa la alta, calci pe conuri de brad cazute pe jos, iar copacii tin gratios acoperisul localului. Pe ferestrele imense intra soarele ce straluceste seninul cerului intr-o zi de ianuarie, acoperita de albul zapezii. O visinata de casa, ciocnita in atmosfera traditionala, acompaniata de mirosul bucatelor romanesti…nimic nu-mi mai doresc acum. Mancarea e foarte gustoasa, iar desertul… o placinta fierbinte, abia scoasa din cuptor, cu branza si stafide, ne innebuneste.
Dupa asa o desfatare, ne retragem spre masina. Nu sa ne-ntoarcem spre Bucuresti, ci sa iau bagajele ce ne asteptau in taina, ca sa le ducem spre dormitorul din copac. Surpriza e uriasa, abia ce vorbisem, ce buna ar fi acum o relxare , dupa asa masa. Si intr-un asa minunat loc, cu atat mai mare.
Ne simtim ca in ’’Alba ca Zapada’’, am patruns intr-o locuinta ca in povesti. O usa mica de lemn ne-a poftit inauntru, in decorul pregatit pentru noi. E perfect totul! Din pat vezi muntii cu vaile, pomii, cu zapada ce-i acopera, cerul albastru si soarele sclipitor. Lemnele ard in semineu, iar povestea noastra continua… intreg weekendul.
Dimineata o poti petrece la un ceai de tei, cu o felie de paine cu dulceata de vsine, de casa, in coltisorul amenajat pentru citit sau tolanit in balansoarul ce-asteapta la geam.
E o oaza de liniste, sculptata in mijlocul naturii, intr-un coltisor din dulcea noastra Romanie…
