„Some tourist think Amsterdam is a city of sin,
but in truth it is a city of freedom…
… and in freedom, most people find sin.”
( John Green)
Orasul pacatelor!?…Hmm, eu as spune ca-i un mare pacat sa nu-l vizitezi, macar o data. Pentru mine este a doua oara cand ma las sedusa de capitalei Olandei. Prima oara a fost pe fuga, intr-o escala la intoarcerea din America. Acum am ales un weekend intreg, in noiembrie, desi vremea in aceasta perioada nu ne promite prea mult. Am vrut pur si simplu sa ne relaxam in orasul celor peste 150 de canale si 1.250 de poduri.
Tare frig, ce-i drept, dar acoperiti de hainele corespunzatoare, totul a fost minunat. Am ajuns vineri dimineata, ne-am cazat la un hotel din centru, situat chiar langa Gara centrala. Se gasesc si multe pensiuni frumoase, pe stradutele care „plutesc” peste sutele de canale.
Ne-am infofolit bine si am luat-o la pas prin umedul si verdele oras. Ii vad si simt frumusetea, si mi se pare destul de insorit, chiar si cu cerul lui mai tot timpul acoperit… asta datorita oamenilor, miilor de biciclete, vaporaselor ce curg ling pe raul Amstel, sutelor de restaurante, coffee-shopurilor, condomeriilor, a districtelor rosii…dar si datorita arhitecturii caselor si a vibrantelor culori ale lalelor.
Si cum eu sunt o gurmanda incurabila, oriunde merg, printre istoria, arhitectura, distractia locului pe care-l vizitez, abia astept sa gust din bucataria lui. Si cum imi place foarte mult si gustul amarui si spuma berii, Amsterdam, cu ale lui fabrici „Amstel” si „Heineken”, recunoscute in lume ca producatoare vechi ale bauturii aliment din hamei, imi satisface si acest mic pacat, metaforic vorbind, bineanteles. Caci la a o scurta documentare despre bere, aflam calitatile si beneficiile incontestabile ale consumului moderat al ei.
Am poposit la pranz la un restaurant comerical din centru. Mancarea buna, la fel si berea. Dar pentru seara am facut rezervare la un restaurant cu bucatarie traditionala. Pana atunci, am colindat kilometri intregi pe toate stradutele. Odata cu seara, se aprindeau pe rand si luminile rosii deasupra caselor ce ofera placere, ce se ocupau vazand cu ochii. Am vizitat si muzeul erotic, interesant de vazut cum a fost vazut sexul inca de la inceputurile lumii.
Eu vedeam o sigura luminita, cea care ne ducea spre restaurantul „Lt.Cornelis”. Suna impunator, astept sa-i vad gradele. Foarte frumos designul interior, acum ne lasam condusi in meniu de catre ospatar, care ne convinge sa ne personalizeze comenzile, in functie de gusturile pe care le avem, in 3 feluri de macare.
Dupa lupta acerba cu gustul, locotenetul Cornelis, nu poate fi declarat invingator. Recunosc, dupa experienta de aici, nu-mi place bucataria olandeza. Nu are nici gustul, nici consitenta pe care eu le consider a fi delicioase. Usor dezamagita, dar mai avem doua zile in care sa testam si alte restaurante, ca sa pot da verdictul final. Ne-am incheiat seara cu aroma unui ceai de meta, in barul hotelui, punand la cale plimbarea de maine, cu vaporasul.
Noua zi a sosit, asa ca am luat un vaporas acoperit si incalzit, de la o statie din centru, si am pornit intr-o croaziera de o ora si jumatate pe valurile line si reci ale Amstelului.
Ne „zambesc” semete de pe marginea apei, toate atractiile turistice: Opera Nationala; o constructie futurista, parca din Star Trek, ce reprezinta Institutul de film olandez; un restaurant chinezesc, pe apa, recunoscut ca fiind o replica a unui celebru restaurant din Hong Kong; turnul de aparare Montelbaanstoren, pe care , in anul 1606 a fost instalat si un ceas, care suna cand are el chef; cel mai ingust canal din Amsterdam; casele plutitoare; minunatele locuinte ale localnicilor… si restaurantele care ne ademenesc.
Am ales pentru pranz braseria “Hoofdstad”, situate la parterul unui hotel ce sade pe unul dintre canale. O priveliste fabuloasa, iar mancarea, de aceasta data, foarte buna. Delicios si desertul, un crème brulee pufos si cu un puternic gust de caramel.
Dupa o zi plina si gustoasa, am tras un pui de somn pe cinste, iar seara ne-a gasit la un alt restaurant traditional, denumit “W36”, cu preparate din peste proaspat si un vin al casei ametitor. A doua experienta culinara placuta pe ziua de astazi. Asa ca pot adormi linistita. Mai avem si maine jumatate de zi, pana zburam inapoi spre Bucuresti.
Astazi ne-am organizat o vizita prin centrul aglomerat de magazinele, cele mai multe, ale designerilor locali, acolo unde am gasit haine din materiale 100% naturale, jucarii din lemn si bijuterii hand-made. Imi place, simt cum gust din naturaletea vietii.
Am batut la pas apoi parcul central, verde si in noiembrie, datorita umiditatii (asta imi place si la Anglia), aici ne-am oprit si sa luam pranzul, intr-un restaurant unde am asteptat mai bine de jumatate de ora sa se elibereze o masa. Pranzul de astazi a fost delicios! La intoarcere am admirat si celebra fabrica de bere “Heineken”, apoi am zburat din capitala pacatelor spre capitala noastra, Bucuresti.
