Publicat pe

Mancare dulce de mazare, cu sos gros de rosii si marar… in doar 30 min!

 

Ce se ascunde intr-un bob de mazare…?

…Mm, pe langa gustul dulce si bun, multe alte secrete, pe care le aflam in articolul ce urmeaza.

De mica imi placea foarte mult mancarea dulce de mazare, cu sosul gros de rosii si marar, pe care mi-o facea mama. Acum i-am „furat” si eu reteta, si mama-mi spune ca are acelasi gust ca a ei. 🙂

Reteta este extrem de simpla si rapida, extrem de gustoasa. In 30 de minute este gata!

Ingrediente pentru 4 portii: 

  • o punga de 450 gr de mazare (eu iau mazare congelata din cultura ecologica sau jumatate de kg mazare proaspata din piata, atunci cand ii este timpul)
  • 2 linguri de piure gros de rosii de casa (pe care-l fac pasand rosiile cu tot cu coaja la robot)  sau 1 lingura bulion
  • 1 ceapa alba mare
  • o legatura de marar
  • ulei de rapita
  • sare
  • piper
  • 500 grame de aripioare de pui (sau fara ele, daca tineti post)

Mod de preparare: 

Tai ceapa cubulete si o pun la inabusit cu un pic de ulei de rapita, apa si sare, sub capac. Cand devine sticloasa, adaug aripioarele de pui taiate in doua, dupa ce le indepartez pielea cu un cutit.

Mai las sub capac inca 15 minute, la foc mare, ca sa se patrunda si carnea, apoi pun piureul de rosii si putina apa, si mai las la fiert cateva minute pana se fierb bine aripioarele (ele se gatesc destul de repede, observam asta cand incep sa se desprinda de pe os).

Apoi adaug si mazarea congelata, mai pun putina apa cat sa mai desfac sosul care se ingroasa de la rosii. Mai fierb maxim 10 minute, pana gust mazarea si e facuta. La sfarsit pun piperul si mararul verde tocat marunt. Pun capacul si las deoparte oala ca sa se „aseze” gusturile.

Delicioasa! Sa aveti pofta! 🙂

 Secretele miraculoase ale bobitelor de mazare: 

  • vitamina A, o portie de 160 gr asigura peste 35% din necesarul zilnic
  • complexul de vitamine B
  • vitamina C
  • vitamina K ,  o portie asigura peste 50% din necesarul zilnic
  • minerale (potasiu, fosfor, zinc, seleniu, fier, magneziu)
  • fibre
  • proteine

Ce boli previne delicioasa mazare? 

  • osteoporoza (ideal de a fi consumata de femeile la menopauza, de 3 ori pe saptamana)
  • infarctul, puseele de tensiune, colesterolul rau, ischemia cardiaca, scleroza vaselor de sange
  • boala canceroasa, in special cea de prostata (datorita efectului  fiind un puternic aliment antioxidant
  • anemia ( o portie asigura peste 40% din necesarul zilnic de fier, al organismului)
  • adjuvant in bolile renale
  • diabet (face parte dintre alimentele recomandate pentru stabilizarea glicemiei pacientilor cu diabet de tip I si II)
  • infectia cu helicobacter
  • constipatie
  • epuizare fizica

(documentare: http://www.formula-as.ro/2009/880/medicina-naturii-44/mazarea-verde-11431)

Publicat pe

Supa crema de telina cu usturoi si piper verde… antistress

Se stie ca telina reprezinta un adevarat ajutor si pentru domni, pentru ca le intareste sanatatea. 🙂 Studiile recente arata ca aceasta leguminoasa minune este si o puternica arma antistress.

Eu am gatit o supa crema de telina cu usturoi si piper verde. Am luat nota 10!
Va las aici reteta, apoi discutam si despre beneficiile albei radacinoase.

Timp de pregatire : 10 min

Timp de gatire : 30-40 min

Processed with MOLDIV

Ingrediente pentru 4-5 portii (oala de 3 litri):

  • 1 ceapa alba
  • 2 teline marisoare
  • 1 cartof mare si galben (atentie cand alegeti cartofii, sa incercati un pic cu unghia, sa fie galbeni inautru. Acestia sunt cei mai gustosi si sanatosi)
  • 1 pahar mare de lapte
  • 1 cubulet de unt
  • 3 catei de usturoi
  • 2 linguri ulei de rapita (ideal pentru gatit, rezista la temperaturi inalte)
  • piper verde pentru servit
  • sare
  • piper

Mod de preparare:

Se toaca ceapa si se pune cu un pic de ulei de rapita, sare si un pic de apa , la inabusit sub capac.
Intre timp se curata, spala si taia bucati mai subtiri, cele doua teline, care se pun si ele peste ceapa. Cand incep sa se patrunda un pic, se adauga cei doi litri de apa, cat sa umplem pe trei sferturi oala. Punem si cartoful taiat in 4 si lasam la fiert sub capac, la foc mare,  circa 30-40 minute, pana cand legumele sunt fierte.

Luam apoi oala de pe foc si blenduim toata compozitia. Va avea consistenta unui piure mai moala. Punem si paharul mare de lapte, condimentam cu sare dupa gust, punem usturoiul si mai dam 5 minute pe foc, ca sa mai dea intr-un clocot.

La sfarsit, adaugam cubul de unt si lasam sa se odihneasca gustul cremei, inainte de a o servi. Atunci cand o punem in farfurie, o decoram cu un cub mic de unt si piper verde.

Se poate consuma alaturi de crutoane din paine de secara, alac sau graham, stropita cu ulei de masline, sare, piper si patrunjel verde. Sau se poate servi cu grisine integrale cu mac sau susan.

De asemenea, daca doriti sa o consumati ca reteta de post, se poate renunta la lapte si la unt.

S-aveti pofta de sanatate!

Beneficiile consumului de telina:

  • folosita inca din Antichitate, in Imperiul Roman si China, telina contine vitamina A, B, C, K, PP, saruri minerale (potasiu, zinc, calciu, fosfor, magneziu), acid glutamic
  • este un excelent reglator hormonal atat pentru femei (combate dismenoreea, infertilitatea, calmeaza tulburarile menopauzei),  cat si pentru barbati ( combate frigiditatea si impotenta),  creste nivelului androsteronului, un hormon produs de barbati care este eliberat sub forma de feromoni
  • antistress, avand actiune relaxanta asupra sistemului nervos
  • indicata in reumatism , se fac si cure in acest scop
  • antianemie, echilibreaza fierul si magneziul din organism
  • are capacitati cicatrizante, folosindu-se pentru rani,cicatrici, ulceratii, degeraturi
  • detoxifica organismul
  • scade tensiunea arteriala, prin relaxarea vaselor sangvine
  • buna in diabet, contine o substanta asemenatoare insulinei

Publicat pe

10 motive ca sa folosim pernele pentru gravide

 

   Salutare mamici, viitoare mamici sau aproape mamici! 🙂 Acesta este spatiul nostru, in care ne intalnim si impartasim idei, trairi, emotii, sfaturi despre ceea ce inseamna sa fim femei si mamici.

   Inainte de a incepe seria articolelor in care il vom avea alaturi de noi pe psihoterapeutul Alexandru Batinas (abia astept sa-l cunoasteti), consultant in dezvoltare personala, ne vom relaxa acum cu un articol despre perna minune pentru gravidute. 🙂

   Placut surpsinsa am fost atunci cand l-am vazut pe bunul meu prieten si coleg de prezentare, Alexandru Constantin, sunandu-mi la usa si tinand in mana un mare pachet. „Sora mea ti-a trimis ceva atat de fain, care sa te relaxeze pe timpul sarcinii, dar care s-o relaxeze si pe micuta Maira, cand va veni pe lume.” , mi-a spus el. Cu emotii am desfacut surpriza.

 

   Ei bine, la o perna pentru femei insarcinate chiar nu ma gandisem sa apelez.

   Perioada sarcinii este minunata, cu care doar noi femeile ne putem mandri, dar vine si cu ceva provocari noi. Chiar daca unele mai intampinam si probleme si disconforturi, ar trebui sa ne bucuram de ea, si cu cat o vom trata cu un mental pregatit si relaxat, sustinere si ajutor divers,  cu atat ne va fi mai usor.

   Unul dintre principalele aspecte de care trebuie sa avem grija in aceste 40 de saptamani este acela al odihnei si relaxarii, extrem de importante in dezvoltarea viitorului nostru bebebelus, dar si pentru confortul nostru.

   Eu pot spune ca am avut noroc de o sarcina usoara. Am inceput-o cu ceva greturi, dar, in momentul in care mi-am spus ca sunt puternica, nu ma voi plange si voi trece de toate problemele astea, pentru ca Dumnezeu ne-a incuviintat sa dam viata la randul nostru, va spun cu mana pe suflet ca totul a devenit usor si placut.

   Dupa luna a 6-a au inceput niste arsuri in partea drepta, in zona ficatului, cea mica, incercand sa-si faca loc, impingea organele si punea ceva presiune. Nu-i deloc placut, recunosc, dar stiu ca-i ceva trecator, suport pentru ea, asa ca incerc sa gasesc solutii ca sa ma simt bine.

   Si aici intervine ajutorul din partea minunatei perne, care se muleza perfect pe nevoile mele.Perna mea este de la  http://twindeco.ro/. Imi place foarte mult, pe langa faptul ca o poti gasi in diverse culori, este o productie romaneasca,  husa interioara este din bumbac 100%  si detasabila, la fel si husa interioara, dar si hipoalergenica. Si pretul este unul foarte bun.

Cum arata? 

   Perna are forma cifrei 6. Lungimea ei este de 170 cm, iar greutatea de aproape 1,5 kg. Forma ei de baston  permite mularea dupa corpul femeii insarcinate. Sprijina bine si comod capul, apoi se continua pe langa burtica, trece printre picioare si ajunge pe spatele nostru.  Este extrem de comoda, relaxanta si moale.

Cum ne ajuta? 

   Sprijina bine sarcina, aliniind coloana corect si reduce durerile de cap, gat si de spate.

   Stim cu toate ca de pe la 5 luni deja dormitul pe burta e uitat, iar pe spate este extrem de incomod, presand coloana. Perna incurajeaza mai mult decat un somn mai bun, intr-o parte; aceasta ajuta si bebelusul sa isi gaseasca pozitia corecta pentru nastere, contribuind la nastere mai scurta si mai putin dureroasa.

   Chiar si dupa ce nastem o putem folosi  atunci cand il alaptam pe bebe, pentru a-l sprijini,  infasurand-o in jurul nostru, dar si pentru a preveni caderea copilului din pat. In plus, o putem modela intr-un cuibusor in care copilasul sa stea perfect relaxat.

Cum se spala? 

   TWINDECO a creat o husa detasabila, 100% bumbac, pe care o putem curata in masina de spalat, la 30 de grade. Si perna din interior poate fi spalata in masina, dar fiind mai mare, este recomandata curatarea chimica.

   Eu ma simt minunat cu aceasta perna, este inca un ajutor pe care l-am primit pentru ca sarcina mea sa fie in continuare frumoasa si placuta. 🙂

   Mai multe detalii, dar si modelele si preturile pernelor pentru femei insarcinate, precum si multe texturi si culori de perne decorative pentru camera copilului, le gasiti pe http://twindeco.ro/

Dragile mele, astept si eu propunerile voastre. 🙂

Relaxare placuta!


 

 

Publicat pe

Palatul Pena, coroana batuta cu pietre pretioase a Portugaliei

„Cel mai incantator loc din lume” (Lordul Byron)

Asezat impunator in varf de mjunte, se vede din Lisabona,  de la  peste 30 de kilometri departare, este una dintre cele 7 minuni ale Portugaliei, este cel mai exotic palat de pe riviera lusitana… palatul Pena.

De la ferestrele lui priveau pe vremuri regi si regine, contese, domnite… peisaje fascinante, luxuriante, cladiri de basm, viu colorate, pline de turnuri si turnulete, terase cu arcade, poduri mobile, toate pazite de porti uriase.

M-am simtit ca-n basme, ca purtand pe cap o coroana batuta cu pietre pretioase, atunci cand am ajuns in Sintra, „orasul regilor”.  Vad culorile vibrante ale castelului, care ma cheama la el. Drumul pana acolo este ca parcursul primelor pagini din basmul care ma fascineaza pur si simplu.

Am trecut prin splendidul parc national Pena, unde curg cascade , unde, pe 200 de hectare sunt intinse paduri, lacuri si plante exotice (copaci sequoia, chipasrosi, cedri, magnolii, ginko; toate aduse din America de Nord, Japonia, China, Australia).

   

Drumul ma conduce tot mai mult, cu cat urc, in punctul culminant al povestii. Incep sa vad tot mai mare palatul Pena, una dintre cele mai importante expresii ale romantismului secolului al XIX-lea, din lume. Peisajul este facinant, iar culorile lui puternice, rosu, portocaliu, galben, albastru… te fac sa vibrezi. 

Arhitectura imbina  o abundenta de stiluri  lasate amprenta de  toate poparele care au calcat pe aici: romani, arabi, spanioli, indieni. Amestecul de neo-gotic, neo-manuelin, neo-islamic, neo-renascentist, intreg peisajul pastreaza parfumul epocii exotismul colonial. E chiar divin!

Fatada principala a palatului poarta niste ferestre ornate, inspirate de celebra fereastra manuelina de la Manastirea Ordinului lui Hristos, din Tomar. Iar influentele mitologice si-au pus amprenta tot la intrarea principala, acolo unde o statuie, in care vestitul Triton, fiul zeului marii (Poseidon) si al zeitei marii, iese din apa oceanului si tine pe umeri lumea terestra.

Terasa „Regina” este cel mai bun loc de unde se poate vedea toata arhitectura palatului. Locul dispune de un tun cu cadran solar, ce era folosit pentru a trage in fiecare zi la pranz. 

Extravaganta domneste si-n interior, in somptuoasele decoruri, multe aduse din expeditii. O sala uriasa de bal, cu oglinzi, o biblioteca imensa, canapele si draperii luxoase, totul incanta privirile. Iti iau ochii placile decorative traditionale portugheze, „azulejos”, motivele traditionale arabesti de pe pereti, marmura de pe jos, iar bucataria imensa concureaza cu cea e la Topkapi, din Istanbul.

Intregul Sintra, numit „orasul regilor” este fascinant. La coborarea din palat, am oprit pe stradutele pietruite, pline de flori si de case ce par mini castele, unde am savurat un pranz fabulos, la restaurantul „Tacho Real”.

Dupa basmul trait in Sintra, cu a ei gradina uriasa si Palatul Pena, cina am savurat-o la Cascais, o localitate apropiata, la „Castro Guimaraes Museum”. Aici am mancat cele mai bune sardine din lume, lapti de peste trasi la tigaie cu ulei de masline si usturoi. Iar desertul… un fel de lapte de pasare de-al nostru, dar cu un sos gros si laptos de vanilie pe deasupra. Doamne, merita sa vizitati locul, e chiar ca-n basme!

De aici a urmarit regele Manuel I intoarcerea lui Vasco da Gama.

Palatul Pena este contruit pe locul unei manastiri, inchinate Fecioarei Maria (legenda spune ca aceasta constructia ar fi avut loc dupa aparitia Fecioarei) , care dateaza din Evul Mediu. Aproape de anul 1500, regele Manuel I a ordonat construirea manastirii aici.

Timp de secole, Pena a fost un loc mic, linistit, unde meditau calugarii. In secolul al  XVIII – lea manastirea a fost grav lovita de fulgere.  Cu toate acestea capela a scapat fara deteriorari semnificative, dar  n-a mai scapat la marele cutremur din 1775, din Portugalia. A fost readusa la ruine.

Pentru mai multe decenii , ruinele au ramas neatinse. In 1838, printul Ferdinand a cumparat toata zona si a transformat toate ramasitele manastirii intr-un palat, ca servindu-i resedinta de vara familiei sale portugheze.

Construcția a avut loc intre 1842-1854 si  finalizată in 1847: Regele Ferdinand  si regina Maria a II-a si-au pus amprenta pe decor si simbolism.

Dupa moartea lui Ferdinand, palatul a trecut in posesia celei de-a doua sotii, printesa de Edla. Aceasta a vandut apoi regelui Luis.

In 1889 a fost achizitionat de statul portughez, clasificat monument national si transformat in muzeu.

(documentare istoric: wikipedia.ro)

 

Publicat pe

Lisabona, gratioasa inima a Portugaliei

„Es a Lisboa que eu amo”

Am tot visat sa ajung la ea, sa patrund in inima Portugaliei… in gratioasa Lisabona. Capitala portugheza straluceste prin stilul arhitectural manuelin, pe care il poarta cu mandrie din secolul al XV-lea, din timpul domniei lui Manuel I cel Fericit.

Acum, monumentele impunatoare si acoperisurile portocalii ale cladirilor imbracate in „azulejos”( placi ceramice decorative specifice Portugaliei), ne fericesc noua inimile si privirile.

Odata ajunsi din Porto in Lisabona, ne-am oprit direct la renumita „Cervejaria Ramiro”. Desi zona in care se afla celebrul restaurant nu este una extrem de selecta, aici am stat la coada jumatate de ora ca sa prindem o masa, iar angajatii lucrau la foc continuu, atat de multi localnici si straini ii trec pragul. Am gustat din multe retete de fructe de mare, creveti, raci, scoici. Atat de proaspete si delicioase!

Portughezii sunt recunoascuti pentru preparatele pescaresti, intotdeauna proaspat gatite, scoase din ocean. Iar preturile sunt foarte bune.

Dupa gustoasa si copioasa masa ne-am indreptat spre pensiunea la care ne-am cazat. N-am ales un hotel, tocmai, pentru ca am vrut sa ne relaxam intr-un loc cochet, intim, iar aceasta pensiune a fost alegerea perfecta.

Acolo ne-a intampinat chiar proprietarul, un domn pentru care businessul este ceva de suflet, si se vede asta. Denumita nu intamplator „Cheese & wine”, vila alba cu tavan inalt si plina de artificii stilistice, ne-a poftit la un pahar de vin local, servit langa gustoasa si cremoasa branza.

O stare de desfatare m-a cuprins! Ma impresioneaza si imi place totul aici. Detaliile sunt atat de atente cu noi. Camera arata si ea parca acum desenata de un artist plastic, iar locul de servit micul dejun este la fel de fascinant.

Dupa ce am „gustat” prima dimineata in Lisabona, am luat-o la pas prin oras. Tot centrul e serpuit de strazi si stradute, care mai de care mai abrupte si inguste. Iar majoritatea sunt taiate de liniile tramvaielor vintage si colorate. De asemenea, pentru tarnsportul in comun exista si un vagon cu mobilier din lemn. E atat de frumos totul!

Am ajuns pe jos in „Praca de Comercio”, apoi in zona Sao Nicolau,acolo unde am urcat cu liftul neo-gotic „Santa Justa”, un monument national, pana deasupra cladirii, de unde vedeam toata zona Sao Nicolau a Lisabonei.

Apoi in plimbarea pe strada Santa Justa, am fost ademeniti de mirosul dulce si vanilat al celebrului desert portughez: pasteis de Belem (prajitura din Belem) : un cosulet din foetaj crocant, umplut de o crema calda de vanilie si pudrata de scortisoara. Am gustat savuroasele tartine de la „Fabrica de Nata’, o patiserie unde si vedeam printr-un geam cum sunt preparate delicioasele prajiturele.

Pentru shopping recomand galeriile Rato, un loc superb, vintage, in care designerii loacli isi vand creatiile. Si tot aici te poti odihni la un ceai sau o cafea.

Acum tanjeam dupa tramvaiul numit dorinta… de mult visam sa ma plimbe coloratul mijloc de transport. Asa ca l-am luat din zona Sao Jose si ne-am indreptat spre Encarnacao.


Dupa centrul vechi ne-a atras portul Brandao-Belem, scaldat in Atlanticul ce inconjoara Lisabona. Aici am admirat uimita „Torre de Belem”, un edificiu rafinat, o expresie a superbului stil arhitectural manuelin.

Istoria turnului este strans legata de marile descoperiri. Peste drum de turn se gaseste manastirea Jeronimos, un alt sit UNESCO. Un monument superb construit in cinstea marelui descoperitor Vasco da Gama. Aici  poate fi vizitat si mormantul lui.

Tot in Belem am si cinat, la un restaurant de unde admiram oceanul. La „Vela Latina” am rezervat din timpul zilei o masa la fereastra, iar aici am mancat cea mai buna supra crema calda de spanac cu menta. Si din nou niste fructe de mare preagtite delicios la cuptor. Bine-nteles, incantati si de buchetul celebrului vin portughez.


O alta atractue din apropiere, pe care am lasat-o pentru a doua zi este uriasul „Vasco Da Gama Bridge”, un pod suspendat care traversează raul Tagus, legand orasele Sacavem si Montijo. Este cel mai lung pod din Europa (17.200 de metri), a fost proiectat sa dureze 120 de ani, sa reziste unui cutremur de 5 ori mai puternic decat cel de 8,7 grade Richter, care a lovit Lisabona in 1755. Si a fost numit în cinstea exploratorului Vasco da Gama.

Si pentru ca-l vedeam din aproape orice colt al orasului, semet, pe un deal inalt, am pornit sa-l cucerim… castelul lui „Sao Jorge”, un castel maur, ce ocupa o pozitie inailta in oras, cu vedere la raul Tejo. Dupa coborarea din castel, minunat e un pranz la una dintre carciumile locale, acolo unde, in general, proprietarii sunt cei care prepara delicioasele mancaruri.

Povestea continua la muzeul national al calestilor, acolo unde parca filele din Cenusareasa prind viata.

Revin cu un alt taram de poveste din Portugalia, intr-un urmator articol. 🙂

Publicat pe

Ametitorul Porto… vechi si parfumat, ca un vin bun!

„Let’s find some beutiful place to get lost”

    L-am gasit, unul dintre minunatele locuri in care as fi vrut sa „ma pierd”… dar stiam ca urmeaza si altele, in care mi-as fi dorit la fel…un loc plin de aroma istoriei care l-a cladit, un loc cu un buchet special, dulce…la fel ca si bogatele vii din care este stors vinul ce-i poarta numele… PORTO, acesta este primul loc minunat din Portugalia,  in care am pasit.

    La sfarsit de iulie, ne-a intampinat cu un cer acoperit de nori si niste picaturi mici si dese de ploaie. Mi s-a parut foarte romantic. Nu avea nevoie  de nici o raza de soare ca sa straluceasca si de nici un cer senin si albastru. Farmecul lui este extrem de puternic.

    Ne-am cazat la hotel „Ipanema Park” si abia asteptam s-o luam la pas ca sa descoperim Porto.

    Pierduti pe stradutele vechi, printre colinele centrului Ribeira, incarcat de istorie, am oprit la un restaurant mic si cochet, acolo unde am servit masa acompaniati de pescarusi ce se relaxau pe balcoanele caselor. „Restaurante Galeria de Largo” ne-a convins, cu preparatele proaspete si bine gatite, ca bucataria localnicilor este extrem de gustoasa. Am ciocnit si un pahar de vin dulce si rosu de Porto, in bataia sunetelor muzicii locale. Deja m-a vrajit… si nu vazusem mare lucru.

 

    Dupa asa desfatare, ne-am lasat in continuare condusi de strazile strajuite de casele vechi , pana la raul Douro, care desparte Porto de Vila Nova de Gaia, acolo unde sunt marile case de vin.

    Uau, cat de frumoasa e iesirea la rau, cat de frumos se vede printre sutele de case, de restaurante, de magazinase de artizanat.

    Peste linistitul rau troneaza grandiosul Pod Dom Luis. Ne-am plimbat cateva ore bune.

    Pentru seara, ne-am facut rezervare (trebuie facuta din timp. Ideal, cu cateva zile inainte, online, altfel nu se gasesc locuri) la unul dintre cele mai romantice restaurante, chiar pe malul raului, pe Rua da Reboleira, chiar langa  cel mai cautat restaurant din Porto, „ODE Porto Wine House”, urmat de „Adega S.Nicolau”…doar ca aici nu am mai gasit locuri libere.

    Am avut parte de o cina delicioasa, si la propriu, si la fugurat. Si chiar daca ziua fusese acoperita de nori, acum, cerul era atat de senin, de vedeam toate stelele. Am gustat niste preparate din fructe de mare si peste, gatite la cuptor, cu legume si masline, bineanteles, alaturi de savoarea vinului local. Iar la desert, m-a indulcit un cremos tiramisu, servit in pahar de cristal.

    A doua zi ne-am plimbat din nou, acum printre casele de vinuri din Vila Nova de Gaia, care pot fi vizitate. Superbe sunt si Biserica San Francisco, Catedrala Se, catacombele San Francisco, dar si magazinele locale si magazinele muzeu pline de parfumuri. Era ultima noapte aici, iar mai departe ne astepta Lisabona…

    Am adormit cu gustul aromat… al frumosului Porto, vechi si parfumat, ca un vin bun.

 

Publicat pe

Supa crema de champignon, pufoasa, aromata si rapida

„Ciupercile sunt fabrici farmaceutice in miniatura” (Paul Stamets) 

 

Ador aroma loc specifica, salbatica, parca de pamant umed, iar atunci cand le pun sub aceeasi palarie cu sarea, laptele, untul si patrunjelul, nu ma satur de ele,de cochetele ciuperci champignon.

Prepar  des supa crema de champignon, nu doar pentru gustul pufos si inconfundabil, dar si pentru beneficiile pe care o farfurie mi le aduce pentru sanatatea mea.  In plus, modul de preparare este extrem de simplu, iar timpul alocat, doar 40 de minute.

Ingrediente pentru o oala de 3 litri:

  • 1/2 kg de ciuperci champignon
  • 1 telina mica
  • 2 radacini de pastarnac (este mai aromat decat patrunjelul radacina)
  • 1 cartof
  • 1 cana de lapte (ma feresc sa folosesc smantana lichida, deoarece contine caragenan, unul dintre cei mai periculosi aditivi alimentari)
  • patrunjel verde
  • 2 linguri de ulei de trufe sau de masline
  • 4 catei de usturoi
  • 1 cub de unt
  • paine de secara sau din faina de alac, pentru crutoane
  • sare
  • piper

Mod de preparare: 

Telina, pastarnacul (taiate rondele, ca sa fiarba mai repede) si cartoful  (intreg, pentru ca fierbe mai rapid decat radacinoasele, si sa nu se sfarame), se pun la fiert cu sare, in apa cat sa le acopere, sub capac.

Dupa maximum 20 de min. (radacinoasele sunt fierte, le mai testam cu furculita), se adauga ciupercile cu coaja (coaja contine multe vitamine),  taiate in 4. Se mai completeaza cu un litru de apa (ciupercile contin 80% apa, asa ca isi vor lasa si ele multa zeama), se mai pune oala la fiert inca 15 minute.

(Daca vreti, pentru aspect, inainte sa blenduiti legumele, cateva bucati de ciuperci sa le taiati  rondele subtiri si sa le puneti la final in crema)

Cand toate legumele sunt facute, se baga blanderul in oala si se blenduiesc. Se pun din nou pe foc, adaugand cana de lapte si usturoiul tocat sau dat prin razatoarea mica si se mai da supa intr-un clocot.

Apoi se stinge focul, se adauga cubul de unt care face crema mai pufoasa, patrunjelul verde tocat, uleiul de trufe sau de masline. Se acopera oala si se mai lasa 10 minute, inainte de a o servi, ca sa se intrepatrunda bine aromele.

&amIntre timp, pregatim crutoanele din feliile de paine de secara sau de alac. Le lasam la cuptor 5 minute, cat sa prinda o crusta crocanta, apoi le punem intr-un bol si le amestecam cu sare, piper, ulei si patrunjel verde sau oregano.

Reteta supei creme de ciuperci poate fi consumata si in post, renuntand la lapte si unt, eventual adaugand smanatana vegetala (dar fiti atente la etichete, sa nu contina pacatosul caragenan)

Ciupercile, alimente minune! 

  • contin aproape toate vitaminele si mineralele de care organismul nostru are nevoie: proteine, fier, potasiu, acid folic, vitaminele A, B1, B2, C, D, zinc, iod
  • dintre toate legumele , ciupercile sunt considerate unul dintre cei mai buni inlocuitori ai carnii, prin cantitatea mare de proteine pe care o contin
  •  sunt unele dintre cele mai importante surse de antioxidanti
  • scad riscul cancerului de san
  • sunt benefice in functionarea glandei tiroide ,datorita iodului
  • contin antibiotici naturali care lupta impotriva infectiilor
  • reduc anxietatea si stresul , datorita compozitiei mari de B-uri si zinc
  • sunt foarte sanatoase pentru dieta gravidelor, prin acidul folic si proteinele pe care le contin
  • reduc tensiunea arteriala
  • au foarte putine calorii

Sa aveti pofta de sanatate!

Publicat pe

Budinca de gris cu oua, sos de lapte si pasta de capsuni

Recent am savurat printre deserturile unui restaurant cu specific italienesc, o reteta care mi se pare extrem de seducatoare, si pe care o preparam des, dar de ceva timp, de cand am renuntat la zahar, am dat-o deoparte.

Gustul ei melancolic m-a facut s-o doresc din nou. E o placere nevinovata, atunci cand o consumam cu moderatie.

Vorbesc despre delicioasa budinca la cuptor, cu gris si oua, scaldata in lapte si o pasta de capsuni ce o acopera.

Se prepara destul de usor si de repede. Eu o prefer rece, ca sa se inchege bine crema de lapte. De asemenea, o pregatesc in tava de sticla sau portelan, pentru ca se coace uniform, nu se prinde, iar vasul se curata apoi foarte usor.

Ingrediente pentru o tava de 4 persoane:

  • 4 oua
  • 200 grame gris (il prefer pe cel unguresc, particulele nu se sfarama)
  • 250 grame zahar brut, neprelucrat
  • 1 litru de lapte
  • coaja de lamaie
  • vanilie

Ingrediente pentru pasta de capsuni:

  • 250 grame de capsuni (iarna puteti folosi si congelate)
  • 1 lingurita de zahar din stevie
  • cateva picaturi de lamaie

Mod de preparare:

Se amesteca cele 4 galbenusuri cu zaharul si grisul, apoi se incorporeaza treptat si usor albusurile batute spuma. Se adauga coaja de lamaie si vanilia. Compozitia astfel rezultata se toarna in tava unsa cu putin unt.

Se da la cuptorul preancins si se coace 30 de minute la 180 grade, pana prinde o crusta aurie deasupra.

In paralel se fierbe litrul de lapte cu 1 lingura de zahar brut (ca sa-l ingroase putin), iar cand budinca este gata, se toarna peste ea, usor, de pe margini (nu direct in mijloc, pentru ca se lasa compozitia pufoasa). Se mai lasa maxim 5 minute la cuptor ca sa se patrunda crema de lapte.

Dupa ce se raceste, se pune la frigider. Apoi se serveste rece, taiata in forma patrata, iar peste ea se pune pasta de capsuni (capsunile se paseaza cu firculita sau blenderul si se amesteca cu stevia si putina lamaie).

O budinca inspiropata, delicioasa! Sa aveti pofta!

 

Publicat pe

10 secrete din farfuria plina de boabe rosii, gustoase

    Pe langa beneficiile pe care gustoasele boabe de fasole rosie le ascund, am si alte motive pentru care nu ma satur de salata de fasole. Nu ma lasa la greu, adica atunci cand sunt pe graba si vreau sa mananc ceva gustos, aratos si sanatos, in 5 minute e gata! E plina de vitamine si minerale, si pe cat e de satioasa, pe atat de putine calorii are.

    Va dau intai rapida reteta, apoi va dezvalui si cele 10 secrete din farfuria plina de boabe rosii.

Ingrediente pentru 2 persoane:

  • 2 cutii de fasole rosie fiarta ( dintre toate cutiile de pe rafturile magazinelor, doar una am gasit-o sa aiba ca ingrediente doar fasole, sare, apa; restul au si conservanti; asa ca cititi atent eticheta)
  • 1 ceapa rosie mare
  • 10 rosii cherry sau 2 rosii normale
  • patrunjel proaspat
  • otet balsamic (dupa gust)
  • ulei de masline
  • sare
  • piper

Mod de preparare:

    Se amesteca fasolea cu rosiile taiate cubulete, ceapa taiata rondele,  patrunjelul tocat; se condimenteaza , dupa gust, cu otetul balsamic, uleiul de masline, sare si piper. Asta-i tot! O sa va iasa o salata delicioasa, care nu ingrasa
si e plina de beneficii…

 

Cele 10 secrete din farfuria cu salata de fasole rosie:

  • fasolea rosie, alaturi de patrunjelul verde, reprezinta  unele dintre alimentele cu cei mai puternici antioxidanti, care ne mentin tineretea si ne feresc de mai multe boli: cancer, boli cardiovasculare sau Alzheimer
  • fasolea rosie este o excelenta sursa de proteine, astfel inlocuind cu succes carnea. O cana de fasole rosie reprezinta peste 15 gr de proteine pentru organism
  • fasolea rosie este aliment minune in sarcina, 1 cana contine peste 30% din necesarul zilnic de fier
  • fasolea rosie , tot un aliment minune in sarcina si datorita acidului folic continut
  • fasolea rosie este o sursa foarte buna de Omega 3 si 6, care ajuta sanatatea inimii, reducand riscul de atac de cord sau infarct
  • fasolea rosie scade colesterolul rau, accelereaza tranzitul intestinal, ne scapa de constipatie, datorita fibrelor pe care le contine
  • fasolea rosie contine putine calorii, astfel ajuta la slabit
  • fasolea rosie previne aparitia diabetului de tip 2, datorita glucidelor sanatoase pe care le contine
  • fasolea mai contine  seleniu, magneziu, fosfor, zinc, cupru, potasiu si calciu , vitaminele din grupul B,  vitaminele C, E si K.
  • fasolea rosie contine fitoestrogeni, fiind considerata un aliment de baza in lupta pentru prevenirea cancerului de san la femei

    S-aveti pofta de gust bun si de sanatate din plin!