„The people are passionate; The love is wild; and the scenery leaves you breathless.” ( Lisa Fantino)
Cu fiecare vacanta, ma apropii mai mult de natura asta fascinanta, seducatoare, a carei frumusete nu se sfarseste niciodata. Dupa ce am facut cunostinta cu Florenta, pe care am considerat-o, pana la un moment dat, adica pana la Sevilla, cea mai romantica….dupa Roma, fermecatoarea doamna plina de istorie…dupa Cinque Terre, cele 5 Pamanturi care mi-au taiat rasuflarea… acum am simtit briza si farmecul Coastei Amalfitane. Doamne, e ceva spectaculos!
Aventura a pornit din Vico Equence (18 km de Pompeii; 45 km de Napoli), un sat aflat pe coasta provinciei Napoli, ce se bucura de o locatie strategica din regiunea Campania. O vedere splendida a Golfului Napoli ne-a incantat privirile in timp ce urcam drumul serpuit al oraselului. Daca de aici eram fermecata, ma intrebam ce ma asteapta mai departe… mai aveam 30 de km pana in Amalfi.
Am trecut prin urmatoarele orasele, la fel de cochete: Montechiaro, Praiano, Furore, Conca dei Marini. Soarele incepuse sa apuna, luminile asezarilor sa rasara, restaurantele mici si pline de traditie, ne invitau la o cina romantica.
Ne apropiam de Amalfi, iar peisajul era din ce in ce mai fermecator. Marea Tireniana, de un albastu superb, tinea pe valurile-i calme zeci de barci, care mai de care mai aratoase. Pe dealurile ce gazduiau casele localnicilor si pensiunile, se aratau semeti lamaii, plini de fructe, pe care italienii le storc in traditionala bautura limoncello si-n deliciosul desert amalfitan, „Delizia al limone”. Abia asteptam sa le gust, asa ca ne-am grabit spre vila „Lara”, acolo unde eram cazati … ( va recomand din suflet acest loc pentru cazare, este minunat, iar preturile sunt decente : http://www.villalara.it/en/,)
Am urcat , din nou, pe stradutele inguste si serpuite pana la frumoasa constructie, ce astepta sa ne primeasca pentru cele cateva zile de sedere. Am urcat cu liftul pana la etajul cu pricina, prin uriasa stanca, iar cand am ajuns pe terasa, pur si simplu am amutit! Era si o zi de sarbatoare, si tot cerul la apus era brazdat de artificii.
In nici un alt loc pe care-l vizitasem pana acum n-am simtit emotia aceasta atat de puternica, de fericire maxima! De la grandioasa fereastra a apartamentului vedeam totul, toata panorama, pe care n-as fi vrut s-o mai parasesc vreodata.
Nici nu stiu ce asteptam mai mult, cina care ne chema, micul dejun de maine, pe terasa, in bataia soarelui, plaja cu nisipul alb sau marea colorata. Le-am luat pe rand, asa cum ne-a permis timpul, asa ca am pornit in seara, pe jos, spre centru, ca sa luam cina.
Nu mica mi-a fost uimirea cand am intalnit pe stradute o veche colega si prietena, familiara cu locul. Ne-a recomandat restaurantele localnicilor, unde pregatesc mancarea ca la mama acasa, din pestele si fructele de mare proaspat pescuite si legumele si fructele proaspat culese din gradinile proprii. (vi-l recomand si eu mai departe, http://www.scattidigusto.it/2015/08/27/ristoranti-acciaroli-il-veliero/).
Proprietarul ne-a pregatit la antreu o salata de caracatita, scoasa din mare, un peste pe gratar cu legume si salata, vinul casei, dar si desertul casei, delicioasa prajitura cu lamai. Dupa o plimbare nocturna pe faleza luminata, dupa sunetul valurilor izbite de stancile ce tineau puternic restaurantele, dupa aerul respirat de lamaii proaspeti… am adormit cu mireasma specifica orasului Amalfi, ce ne-a invaluit toata noaptea prin fereastra deschisa.
(photo by Karla Titileanu)
(photo by Karla Titileanu)
(photo by Karla Titileanu)
M-am indragostit iremediabil de … fermecatoarea Coasta Amalfitana
De aceasta data n-am apucat sa vizitam si insula Capri, din apropiere, dar este un motiv puternic sa revenim in aceste locuri sublime. Pana atunci, va las sa va delectati cu pozele pe care prietena mea, Karla, mi le-a pus la dispozitie.
(photo by Karla Titileanu)
(photo by Karla Titileanu)
(photo by Karla Titileanu)
(photo by Karla Titileanu)
(photo by Karla Titileanu)
(photo by Karla Titileanu)
